Nr. 40 din 31 august 2018
GALERIA FOTO A "CURIERULUI ARMATEI"

Publicaţie bilunară editată de Statul Major al Forţelor Terestre

Lecția de istorie
Acțiunile militare desfășurate de trupele române în spațiul dintre Prut și Nistru în apărarea Unirii

Vasile Șt. TUTULA

acest studiu, vom prezenta pe scurt acțiunile militare desfășurate pentru apărarea Unirii Basarabiei cu România. Trupele române au intrat în acest teritoriu dintotdeauna românesc la cererea reprezentanților Sfatului Țării aleși în mod democratic, reprezentând toate naționalitățile, compoziția demografică a populației care într-o majoritate dominantă era românească.

Acțiunile Diviziei 13 Infanterie și Flotei de Dunăre Divizia 13 Infanterie în cooperare cu Flota de Dunăre.

După ce s-a concentrat în raionul Foltești Oancea, Măstăcani, Boșcani a început la 7 ianuarie 1918 trecerea Prutului în două sectoare: Foltești-Vadul lui Isac și Oancea-Cahul. Din ordinul de operațiuni nr. 7253/17.01.1918, emis de către Marele Cartier General, „Divizia 13 Infanterie întărită cu Regimentul 5 Călărași, va trece în Basarabia pentru a se concentra în zona: Bolgrad-Kazajaclia, Colonia Pandaclia, Cartierul diviziei (P.C.) la Bolgrad. Concentrarea se va face prin marșuri pe jos. Mișcarea va începe în dimineața de 18 ianuarie curent (1918). Misiunea diviziei: a) să asigure ordinea pe calea ferată și regulata funcționare a trenurilor; b) să asigure regulata funcționare a organelor și unităților noastre de exploatare care operează în zona Diviziei; c) să se pună populația, avutul ei și al ținutului la adăpost de jafuri și distrugeri”.
După ce divizia a trecut succesiv Prutul, Detașamentul Colonelul Dragu „va fi împins să ocupe Ismailul. Ocuparea acestui oraș se va face, dacă va fi necesar cu concursul trupelor din Deltă, și a flotei de Dunăre. Dacă alte mijloace lipsesc, legătura și coordonarea acțiunii se vor face prin telegrafia fără fir a Amatei 6 sau chiar prin Marele Cartier General”, reținem din același ordin de operații. La 13 ianuarie 1918, situația trupelor Diviziei 13 Infanterie era următoarea: Detașamentul Colonel Dragu, compus din Batalioanele 2 și 3 Infanterie din Regimentul 47 Infanterie, Escadroanele 2 și 4 din Regimentul 5 Călărași și o baterie de artilerie au ajuns și pus stăpânire pe Bolgrad; un escadron de călărași a ocupat localitatea Slobozia; Batalionul 3 Infanterie/Regimentul 48 Infanterie întărit cu 2 plutoane/Escadronul 3/Regimentul 5 Călărași, 1 secție de mitraliere, 1 baterie de artilerie au ocupat localitățile Cahul, Găvăneasa, Greceni și Vulcănești. La Prut, în sectorul Oancea-Cahul a fost menținut un detașament pentru apărarea trecerii. Așa cum rezultă din cele prezentate în prima etapă au fost trecute doar forțe din Brigada 26 Infanterie. Ciocniri cu trupele ruse și bande înarmate au avut loc numai în localitatea Vulcănești, unde au fost omorâți 1 ofițer (cpt.Vasilescu), 1 subofițer (plutonierul Motoi Vasile) și 6 soldați care au fost aduși și înmormântați în cimitirul de la Oancea. În urma ciocnirilor au pierdut 2 chesoane de muniții, un furgon și 29 de cai, dintre care 14 au fost găsiți.
Ulterior, Divizia 13 Infanterie în cooperare cu Flota de Dunăre au acționat pentru eliberarea localităților Ismail, Chilia, Vâlcov, Tatarbunar, Sărata și altor zeci de comune și sate pentru întronarea ordinei și a liniștii publice, dezarmarea unor bande fidele revoluției ruse, capturarea armamentului și munițiilor existente la populație. Specific acțiunilor desfășurate de divizie este organizarea pe detașamente constituite din subunități de infanterie, întărite cu cavalerie, 1-2 baterii de artilerie, 1-2 secții de mitraliere. Astfel pentru eliberarea localităților mai sus menționate, s-a menținut „Detașamentul Colonel Dragu” și s-au mai constituit Detașamentele „Maior Gealep”, „Maior Chirilov”, „Maior Mateescu”, „Colonel Rotaru”, „Detașamentul Prut”, cu scopul apărării lucrărilor de trecere, „Detașamentul Bolgrad” etc. Aceste detașamente au avut o compunere variabilă în raport de misiunile primite; unele dintre ele au acționat în totalitate pe aproape toată durata operațiunilor: exemplu „Detașamentul Colonel Dragu” și „Detașamentul Colonel Rotaru”.
După concentrarea diviziei în raionul Bolgrad, forțele acesteia se vor îndrepta spre dreapta fâșiei de acțiune pentru eliberarea în cooperare cu Flota de operații a Ismailului, Chiliei, Vâlcovului și Cetății Albe. Celelalte forțe ale diviziei au avut ca obiectiv menținerea sub control a căii ferate Reni-Bender, cooperând în acest scop cu forțele Diviziei 2 Cavalerie. Flota de operații își va concentra la sfârșitul lunii ianuarie, principalele forțe în satul Periprava, pe malul sudic al brațului Chilia. A fost organizat un cap de pod la Chilia Veche, cele două divizii de monitoare românești au luat poziție astfel: Divizia I („Lahovary”, „Kogălniceanu”, cu 4 vedete) pe canalul Tătaru, iar Divizia a III-a („Brătianu”, „Catargiu”, cu 4 vedete) pe canalul Babiș. Delta Dunării a fost acoperită cu avanposturi ale batalionului de debarcare al marinei și de detașamentul de pontonieri. S-au instalat 2 posturi de telegrafie fără fir în satul Lascăr Catargi și în fața Ismailului. Flota rusă s-a retras treptat din Deltă și de la gurile Dunării până la sfârșitul lunii ianuarie, făcând dese încercări asupra marinarilor români de a trece de partea revoluției ruse, dar fără succes. Comandorul Scodrea a reușit împreună cu comandanții să mențină o bună ordine și disciplină, capacitate operativă pe toate vasele din subordine. Cu rușii în retragere au avut loc și ciocniri. În brațul Babina, un remorcher rus a abordat și spart canoniera„Grivița”, care a reușit să fugă din Odessa. Vasul român a trebuit să eșueze pe mal. Eliberarea Ismailului la 3 februarie de către forțele „Detașamentului Colonel Dragu” și ale flotei, la care au participat 3 canoniere de tip „Oltul”, monitoarele: „Brătianu”, „Catargi”, „Lahovary” și o vedetă în poziție de tragere asupra vaselor rusești de război din portul Ismail, în cooperare cu forțele „Detașamentului Colonel Dragu”. Lupte deosebite din partea flotei române nu s-au dat, deoarece flota rusă a părăsit portul la orele 16:30, în după-amiaza aceleiași zile, retrăgându-se spre Vâlcov. În aceeași zi, infanteriștii și cavaleriștii din „Detașamentul Colonel Dragu” au pătruns în oraș, unde au înfrânt cu ușurinț㠄rezistența ce încercau să opună bolșevicii. S-au capturat, în Ismail mari depozite de armament”.
Pentru ocuparea orașului Chilia s-a acționat cu 2 companii și o secție de mitraliere din detașamentele de debarcare din Flota de operații. De la „Ismail a fost trimis pe apă un batalion de marină”, iar de pe uscat au înaintat „Detașamentele Colonel Dragu și Colonel Rotaru”, compuse din 3 batalioane de infanterie, patru baterii de artilerie și cavalerie. „Divizia I-a, de monitoare române ancorează la 7 februarie în fața Chiliei”, din care a debarcat un detașament de marinari, care au ocupat orașul fără nici un fel de rezistență. După 433 de ani, de când Ștefan cel Mare pierduse, Chilia care era o adevărată cheie tactică și strategică a țării Moldovei la Dunăre revenea în mâna bravilor infanteriști, cavaleriști și marinari români.
Operațiunile militare au continuat spre Vâlcov, și se anunțau cu mult mai grele. Orașul situat pe o poziție mai dominantă, înconjurat de canale, cu satele Gălilești, Chibărțeni și Jăboreni erau ocupate de grupări numeroase de soldați și marinari, bolșevici înarmați cu tunuri și mitraliere. Inamicul mai deținea și stații de telegrafie fără fir. Operațiunea de ocupare a Vâlcovului s-a realizat printr-un atac combinat de pe apă și uscat. De pe uscat a acționat „Detașamentul Colonel Dragu”, compus din 3 batalioane de infanterie, un escadron de cavalerie și 21/2 baterii de artilerie, care au acționat pe la nord de Vâlcov, învăluind orașul. Un detașament mixt a fost adus la Periprava, constituind împreună cu trupele de marină, un corp de debarcare în apropierea Vâlcovului. Divizia I-a monitoare a luat poziție la 500m nord de gura canalului Cernovca, iar Divizia a II-a monitoare la 500m sud de Sulimanca. Orașul a fost complet încercuit. S-au dus lupte de o parte și de alta de la 9 februarie până la 14 februarie când, la dispoziția flotei, au fost puse 2 avioane de luptă și reglaj, astfel că orașul a fost nevoit să se predea la 15 februarie, când o delegație formată din trei cetățeni lipoveni s-au prezentat la comandantul flotei române anunțând predarea. S-au capturat vreo 10 șlepuri, o mare cantitate de materiale și muniții. Pentru a întrona ordinea și liniștea în Basarabia de sud, trupele Diviziei 13 Infanterie își vor concentra forțele și mijloacele pentru eliberarea Cetății Albe. În acest scop, Divizia 13 Infanterie a fost întărită cu Brigada 4 Roșiori, Regimentul 3 Vânători și Flota de operații. Comandant al tuturor acestor forțe grupate sub denumirea de „Detașamentul Akerman”, a fost numit „generalul Popescu Ion, comandantul Diviziei 13 infanterie, care păstrează și comanda trupelor rămase în actuala zonă a Diviziei 13”. Trupele au fost constituite pe 3 coloane de înaintare. La flancul stâng, Regimentul 3 Vânători întărit cu o baterie de artilerie și 2 plutoane de cavalerie, la flancul drept Flota de operații și o parte din Regimentul 47 Infanterie, iar la centru Brigada 25 Infanterie și Brigada 4 Roșiori. Brigada 4 Roșiori a fost întărită cu artileria sa călăreață și o companie de cicliști de la Divizia 2 Cavalerie. În subordinea Brigăzii 25 infanterie a intrat ca întărire un divizion din Regimentul 5 Călărași. De asemenea, în sprijinul Diviziei 13 Infanterie „Divizia 2 Cavalerie va concentra Regimentul 11 Roșiori ca detașament pe jos, pentru a supraveghea trecerile de peste Nistru din zona Chișcani-Slobozia, în strânsă legătură cu detașamentul Bender”, iar „Divizia 11 Infanterie va lua măsuri întinse de supraveghere la Bender și va da acestui detașament o atitudine agresivă (se va răspândi zvonul că vom ataca Tiraspolul în ziua de 16 februarie)”. Cele 3 coloane s-au pus în mișcare la 4 martie. Timp de 4 zile au străbătut prin marș 60 km, dezarmând populația care deținea arme și luptând cu bande înarmate sau cu trupe mai mult sau mai puțin organizate. „La 8 Martie, trupele Regimentului 50 Infanterie și un escadron de cavalerie au pătruns în Cetatea Albă, iar la 12 martie 1918, Comandantul diviziei (13 infanterie, generalul Popescu Ion s.n) trecea în revistă trupele în centrul orașului”.
În concluzie, putem conchide că în acțiunea de ocupare a orașului Cetatea Albă forțele și mijloacele proprii ale Diviziei 13 Infanterie, precum și cele primite ca întărire au fost judicios folosite. S-a realizat o bună cooperare cu Flota de operații și forțele Diviziei 2 Cavalerie, vecinul din stânga. Divizia 13 Infanterie fiind ultima din cele patru divizii din Basarabia care a atins aliniamentul Nistrului, la confluența cu Marea Neagră, realiza eliberarea deplină a Basarabiei. Ordinea și liniștea au revenit la normal între Prut și Nistru. Erau create condițiile pentru unirea Basarabiei cu țara mamă - România, iar cele două cetăți, Chilia și Cetatea Albă pentru care sângerase cu trupul Ștefan cel Mare, reveneau în hotarele sale de drept ale Moldovei și ale României (La 5 iulie 1462, pe când conducea asediul Chiliei, Ștefan cel Mare a fost rănit de o săgeată la glezna piciorului; de rana aceasta domnul a suferit toată viața).

Acțiunile Diviziei 2 Cavalerie în Basarabia (ianuarie-martie 1918)

Divizia 2 Cavalerie, compusă din Brigăzile 4 și 5 Roșiori, alte unități și formațiuni, după ce a trecut succesiv Prutul în sectorul Tochila, Sărata a acționat în lungul comunicațiilor și a căii ferate Romanovca-Tiraspol. Divizia a acționat ca mare unitate de legătură între Diviziile 13 și 11 Infanterie cu care și-a coordonat acțiunile pentru întronarea ordinii și a liniștii publice la Tarachia-Romanovca, Sculeni, Tatarbunar, Bender, Tiraspol și Cetatea Albă și în alte localități din fâșia de responsabilitate.
Această mare unitate de cavalerie a acționat într-o zonă mai puțin favorabilă retragerii coloanelor ruse, comunicațiile fiind orientate cu precădere de la nord la sud și mai puține de la vest spre est și invers.
Forțele și mijloacele diviziei au fost orientate și folosite cu precădere spre flancul drept în folosul Diviziei 13 Infanterie, în special în acțiunile de luptă de la Cetatea Albă unde a participat cu Brigada 4 Roșiori. Regimentul 2 Roșiori începând cu data de 07.02.1918 se va subordona Diviziei 11 Infanterie.
Unitățile diviziei au îndeplinit misiuni de evacuare a coloanelor ruse peste Nistru, pe la Sculeni și Vadul lui Isac, de strângere a armamentului și munițiilor de la populație, diferite bande înarmate. Spre exemplu, Regimentul 6 Roșiori până la 24.01.1918 va strânge de la populație, din diferite localități: 183 arme, 123 baionete, 1 mitralieră rusească, 6 săbii, 575 cartușe, 8 grenade. Pentru îndeplinirea operațiunilor de strângere a armamentului, prevenirea furturilor, jafurilor din depozite, apărarea avutului populației, Divizia 2 Cavalerie va fi întărită la 20.01.1918 cu 4 companii de jandarmi rurali: companiile 4,5,7 și 8 care au avut un rol însemnat la instaurarea ordinei publice în localitățile Ghințești, Golban, Taraclia, Căușani, Ciadar Lunga, Tiraspol ș.a. Pentru realizarea unui control cât mai riguros și ferm pornind de la faptul că începând cu primul ordin de operații dat la cele 4 unități de către Corpul 6 Armată, s-a atras atenția să nu rămână coloane ruse înapoia trupelor române, s-a emis un nou ordin cu nr. 384/12 februarie 1918, prin care se ordona controlul unor puncte cheie, mai aglomerate, considerate și ca locuri cu multe intersecții, să se instituie după eliberarea lor serviciul de garnizoană și patrulare, să fie numiți comandanți de garnizoane la: Bolgrad, Ismail, Chilia, Vâlcov, Sulina, Bender, Chișcani, Chișinău, Dubăsari, Bălți și Popăuți, dar și-n alte localități ulterior. Unitățile diviziei au dat concursul comisiilor împuternicite pentru „exploatarea resurselor din Basarabia”, în baza Instrucțiunilor relative nr. 73460/3 februarie 1918, puse de comun acord cu Comandamentul Rus prin adresa nr. 02962/06.02.1918. S-au stabilit în total 8 comisiuni. Divizia a sprijinit „Comisiunea a III-a, Zona Nemțeni-Flămânda, Comrat-Spinoasa, cu reședința la Huși pe Prut” și „Comisiunea a IV-a, zona Flămânda-Comrat-Spinoasa-Reni, cu reședința la Grăniceri (România)”.
De asemenea, așa cum rezultă din mai multe situații întocmite de divizie, rapoarte expediate de comandamentele de brigăzi și regimente, unele rapoarte personale ale ofițerilor împuterniciți, ofițerii și-au dat concursul la reluarea activității școlare și de învățământ, de organizare a învățământului în limba română, făcându-se apel în țară pentru abecedare. Sunt semnificative în acest sens cele 45 de rapoarte ale ofițerilor existente în fondul documentar al Biroului Operații al diviziei, unde sunt prezentate rapoarte foarte concrete pe localități și școli. Unitățile diviziei au dat concursul populației din zona în care au acționat pentru refacerea și repararea inventarului agricol grav afectat de război, pregătirea lucrărilor agricole de primăvară, așa cum rezultă din mai multe dispoziții date de comandantul diviziei, șeful de stat major al diviziei, locotenent-colonelul Rădescu, comandanții celor două brigăzi: colonelul Rusescu (Bg.4 Ro.) și generalii Constantinescu și Marcel Olteanu (Bg.5 Ro.), comandanții celorlalte unități.
Semnificativ în fâșia de acțiune a acestei mari unități este că nu au avut loc acțiuni de luptă de mare anvergură. Ele s-au rezumat doar la ciocniri cu bande izolate înarmate, ori cu coloane ruse anarhice în retragere, rămase fără comandanți, care au fost schimbați de așa-zisele „comitete de soldați”

Acțiunile Diviziei 11 Infanterie în Basarabia în apărarea Unirii acesteia cu România (ianuarie-martie 1918)

În baza ordinului de operație nr.5713/6 ianuarie 1918, „Divizia 11 Infanterie întărită cu Regimentul 2 Roșiori va trece în Basarabia pentru a se concentra cu grosul (forțelor sale s.n), în zona Chișinău-Cărbuna”.
„Misiunea diviziei - se sublinia în ordinul de operații, - este de a asigura transportul trenurilor de aprovizionare pe linia Bender-Socola și formarea depozitelor necesare armatelor române în lungul drumurilor de etape în zona arătată pe harta alăturată. În acest scop, divizia va trebui:
a) să asigure ordinea la Chișinău și Bender pentru buna funcționare a căilor ferate să nu fie împiedicată de răufăcători;
b) să se pună populația, avutul ei și al ținutului în siguranță, la adăpost de jafuri și distrugeri”.
Concentrarea diviziei în zona mai sus arătată s-a real­zat printr-o deplasare combinată: „Brigada 21 infanterie și Divizionul 3/Regimentul 21 Artilerie cu trenul, iar celelalte trupe și serviciile diviziei pe jos”.
Brigada 21 Infanterie întărită cu Divizionul 3/Regimentul 21 Artilerie s-a deplasat pe calea ferată de la Ungheni la Cornești, unde a debarcat la 9 ianuarie 1918, deplasându-se apoi pe jos timp de 3 zile, dispunându-se în raioanele Călărași-Tuzora-Sadova(10.01.1918), Vorniceni-Străjeni-Roșcani-Cărlugeni(11.01.1918), iar la 12.01.1918 ajung în jurul Chișinăului cu forțele principale, în raionul Trușeni-Gidegis-Sirec-Cozusna-Rusești; Zimbreni-Salca-ValeaVadului-Făurești-Cricov.
Brigada 22 Infanterie după ce la 7 ianuarie 1918,     s-a concentrat în raionul Mușatu, Rănceni, Vetrișoara, Bumbăta, Bâlteanu, la vest de Prut (la circa 20 km sud-est de Huși), a trecut Prutul în sectorul Pogănești (România) - Pogănești (Basarabia), nume similare de sate pe cele 2 maluri ale Prutului, s-a deplasat pe itinerariul Pogănești, Cărpineni-Negru, Lăpușna, Pojoreni, Ruseștii Noi, Fundu Galbina, Dănceni, Prisaca, după 4 halte de odihnă pe timpul nopții a intrat în raionul diviziei. Lungimea itinerariului de deplasare pe jos, circa 60 km.
În perioada 15.01-26.01.1918, Divizia 11 Infanterie și-a dispus majoritatea forțelor în jurul Chișinăului subunități de valoare pluton până la batalion din Regimentul de Marș, au asigurat paza gărilor de pe calea ferată Ungheni-Bender (5 plutoane și 2 batalioane; 3 batalioane de infanterie și 3 baterii de artilerie au fost trimise pentru menținerea ordinii la Bender, iar la Orhei (circa 25 km nord de Chișinău) au trimise 1 Escadron/Regimentul 2 Roșiori, 1 secție de mitraliere și o companie de infanterie din Batalionul 3/Regimentul 42/66 Infanterie. De asemenea, au fost trimise 3 escadroane din Regimentele 7 și 8 Roșiori, Batalionul 2 Infanterie/Regimentul 41/66 Infanterie, Batalionul 3 Infanterie/Regimentul 43/59 Infanterie întărită cu Bateria 3/Regimentul 21 Artilerie pentru paza comunicației și a căii ferate Chișinău-Bender.
Începând cu 27 ianuarie 1918, specific Diviziei 11 infanterie este organizarea și desfășurarea acțiunilor pe detașamente cu forțe și mijloace de valoare variabilă, în funcție de misiunea primită, situația inamicului și posibilitățile de dotare, astfel au fost constituite 5 detașamente.
„Detașamentul Chișinău”; „Detașamentul Bender”,„Detașamentul pentru operația împotriva Tiraspolului”; „Detașamentul Dubăsari” și „Detașamentul Orhei”. Compunerea concretă a acestora se prezintă în Anexă. Au avut loc ulterior până la 10.02.1918 modificări în compunerea acestora, cu excepția unor subunități (B.1 I/R.57/58 I, una baterie de artilerie/R.21 Art. și 1 obuzier de 121 mm) care s-au deplasat de la Chișcani, la sud Tiraspol, pe malul drept al Nistrului și 2 batalioane de infanterie/Regimentul 3 Vânători, una baterie/Regimentul 21 Artilerie, 1/2 baterie 51 mm, 2 plutoane/Regimentul 2 Roșiori, care vor participa la constituirea„Detașamentului Akerman”.
Divizia 11 Infanterie, comandată de generalul Broșteanu Ernest a desfășurat acțiuni de luptă pentru ocuparea Benderului, unde au avut loc lupte în perioada 21-27 ianuarie 1918, cu intensitate maximă în zilele de 24-25 ianuarie, soldate cu morți, răniți și dispăruți. În total, am pierdut 1 ofițer, 32 trupă și au fost grav răniți 2 ofițeri și 63 trupă, iar 64 de militari au fost dați dispăruți. În aceste lupte divizia a fost întărită cu Brigada 4 Roșiori, care va fi în subordine până la 28.01, ora 17:30.
Divizia 11 Infanterie a îndeplinit misiuni deosebit de complexe în asigurarea evacuării în siguranță și ordine a coloanelor prin cele 2 puncte: Bender și Dubăsari, pe unde s-a retras grosul coloanelor ruse. Spre exemplu, numai în perioada 08.02-02.03.1918, prin cele 2 puncte au fost evacuați 685 ofițeri, 12.478 trupă, 612 cai, 503 trăsuri. La data de 02.03.1918, forțele repartizate la „Detașamentul Akerman”au revenit în componența diviziei. La data de 28.03.1918, divizia primește ordinul nr. 2120 pentru transportul trupelor și serviciilor sale în țară. Divizia 11Infanterie va fi demobilizată, conform prevederilor armistițiului de la Focșani, alături de Diviziile 12, 13, 14 și 15 Infanterie. În ordinul de transport spre țară se mai prevedea: „Cu începere de la 23.03.1918, Cartierul diviziei va funcționa la Podu Iloaiei”. Divizia va fi demobilizată parțial și se va disloca astfel: Comandamentul diviziei la Podul Iloaiei, Brigada 22 Infanterie la Tg. Frumos, Brigada 21 Infanterie la Poeni, Regimentele 42 și 66 Infanterie la Dobrovăț, Regimentul 59 Infanterie la Dumitrești-Gălăței, Regimentul 43 Infanterie la 3-4 km nord Poeni, Brigada 11 Artilerie (cu R. 21 Art. și B. 26/1 ob) la Prisecani.
Deplasarea în țară se va face succesiv pe calea ferata conform graficului întocmit de șeful de stat major al diviziei locotenent-colonelul Rădulescu Lazăr și aprobat de comandantul diviziei. Divizia 11 Infanterie va ii înlocuită succesiv de forțele Diviziei 9 Infanterie. Redislocată în noul raion, comandanții vor lua măsuri pentru pregătirea cadrelor prin constituirea acestora în subunități de mitraliere și infanterie cadre, astfel că la remobilizarea din octombrie 1918 ea își va aduce contribuția la consolidarea unirii.

Acțiunile Diviziei 1 Cavalerie în Basarabia (ianuarie-martie 1918)

Divizia 1 Cavalerie a început operația de trecere peste Prut a trupelor sale în Basarabia la 20 ianuarie 1913, în mod succesiv. Trecerea Prutului s-a realizat în zona Ripiceni, Ștefănești și Bisericani, fără a întâmpina rezistență pe malul opus, în primele zile. Marșul s-a desfășurat pe trei coloane spre orașul Bălți. S-au constituit în acest scop detașamente înaintate care au avut misiunea de a ajunge în cel mai scurt timp posibil pentru a ocupa depozitele de materiale ale armatei române, dispuse lângă gara de la Bălți.
La 23 ianuarie, orașul Bălți a fost ocupat cu prețul a 6 morți, 26 de răniți și 6 dispăruți. Pentru buna reușită a acțiunilor s-au constituit „Detașamentul Maior Moscu”, „Detașamentul colonel Mircescu” și „Detașamentul Maior Sturza”. Populația din această zonă, în marea ei majoritate românească, a făcut o primire deosebit de favorabilă trupelor române. Spre exemplu, populația din localitățile Morlani, Elisabeta și Braicov a primit trupele române cu pâine și sare, așa cum reiese din Raportul nr. 9 al comandantului Brigăzii 2 Roșiori către comandantul Diviziei 1 Cavalerie. Specific Diviziei 1 Cavalerie a fost faptul că ea a avut confruntări nu numai cu bande bolșevice ruse ori ucrainene, ci și austro-ungare pe linia de demarcație dintre Basarabia și Bucovina, unde se aflau trupe austro-ungare, care deseori au atacat trupele române așa cum s-a petrecut la Dânzani unde a fost asasinat locotenentul Mavrocordat și patru soldați din Regimentul 4 Roșiori. După lungi anchete, parlamentări s-a stabilit zona neutră pe limita Mitoc, Edineț, Jaruga. Asemenea ciocniri au mai avut loc în zona localităților Ocnița, Moghilev, Râbnița, Lipcani, Corbul, Rediul Mare.
Comandamentul Diviziei 1 Cavalerie a urmărit îndeaproape scurgerea coloanelor ruse prin punctele de trecere de peste Nistru: Râbnița, Soroca, Mohibar și Iampol. Spre exemplu, numai în perioada 04.02-11.02.1918, prin aceste puncte de trecere s-au scurs 24 coloane, care au cuprins 51 ofițeri, 1.940 trupă, 10 funcționari, 805 cai, 304 trăsuri, din care coloane cu trupe poloneze (4), musulmane(2), restul de 18 coloane au fost cu trupe ruse. Începând cu 3 martie 1918 pentru o mai bună coordonare a acțiunilor, comandamentul diviziei a stabilit noi responsabilități pe sectoare, astfel: Comandamentul diviziei cu R. 9 Roșiori, Cdm. Bg. 2 Roșiori în „Sectorul Bălți”; „Sectorul Rășcani” Regimentului 4 Roșiori, Sectorul Regimentului 5 Roșiori în raionul Soroca, Vehodcova, Frumușica; Sectorul R. 5 Vânători pe Nistru, Pricani, Venodcova și Sectorul R. 10 Roșiori în raionul Brânzeni, Cozărești, Stadolna, Nistru. Comandamentul diviziei și Brigăzii 2 Roșiori s-au dispus la Bălți, iar Comandamentul Brigăzii 3 Roșiori la Soroca.
Începând cu 20 martie 1918, Divizia 1 Cavalerie va fi întărită cu noi forțe din Divizia 9 Infanterie, și își va extinde sectorul de responsabilitate spre nord și nord-est, luând în responsabilitate inclusiv Hotinul, ca urmare a retragerii treptate a forțelor austro-ungare și a pătrunderii în Bucovina de Nord în luna octombrie 1918 a Diviziei 8 infanterie, comandată de generalul Zadik Iacob cu care va coopera intens în apărarea unirii Bucovinei cu țara mamă, România.

Concluzii și învățăminte de ordin militar rezultate din operațiile desfășurate de către cele patru mari unități române în Basarabia în spațiul dintre Prut și Nistru

Pentru a se asigura o bună coordonare a acțiunilor   s-a luat hotărârea de către Marele Cartier General, comandat de generalul de corp de armată Constantin Prezan, ca cele 4 mari unități române să fie puse sub comanda Corpului 6 Armată, inițial cu punctul de comandă la Iași. Sistemul de informări zilnice, rapoarte, sinteze se poate aprecia că a funcționat foarte bine cu Diviziile 11 și 13 Infanterie și bine cu Diviziile 1 și 2 Cavalerie. S-a folosit sistemul de telegrame „prin Hugues”. Periodic s-au întocmit și transmis Corpului 6 Armată, sub semnătură, celor patru comandanți de divizii dări de seamă operative care pot fi comparate ca valoare și conținut ca adevărate documente de stat major. S-a întreprins o foarte bună colaborare cu Biroul 2 Informații (contra­spionaj); acestea au urmărit zilnic starea de spirit a populației și trupei. Pentru reușita acțiunilor, toate cele patru mari unități au cooperat intens cu trupele de jandarmi, de poliție, cu organele administrației de stat, populația din zonă, urmărindu-se ca trupele române să aibă o comportare decentă, să câștige o bună impresie și popularitate din partea populației ceea ce a reușit într-o foarte mare măsură. Au fost elaborate în acest scop „Instrucțiuni cu privire la linia de purtare a trupelor detașate în Basarabia” aprobate și semnate de generalul Prezan și șeful Biroului Operațiilor din M.C.G., locotenent-colonel Ion Antonescu.
Cele 4 divizii au intrat în Basarabia la cererea organelor puterii de stat și administrative legal alese și împuternicite de populația acestei provincii românești. Scopul intrării a fost și acela al apărării depozitelor armatei române, exploatării resurselor din zonă din cauza situației alimentare destul de grele din Moldova, unde și-au desfășurat și activitatea armatele ruse: Armatele 4, 6 și 9.
Complexitatea misiunilor a crescut după pătrunderea trupelor în adâncimea teritoriului Basarabiei, comandanții adaptându-se cu ușurință din mișcare pentru reluarea activității economice și sociale a învățământului, armata participând la procesul de alfabetizare în limba română a populației românești rusif­cate, după 106 de ani de rusofonie și rusofobie.
După pătrunderea trupelor în adâncime s-a aplicat practica deosebit de pozitivă a constituirii serviciului de garnizoană în marile orașe: Chișinău, Bălți, Bolgrad, Ismail, Cahul, Soroca, Vâlcov, ș.a., a organizării responsabilităților pe sectoare. Pentru soluționarea unor probleme complexe cum au fost cele referitoare la deplasarea trupelor germane spre Odessa, a celor patru divizii musulmane, delegației Misiunii Militare Franceze, comandamentele celor 4 divizii s-au informat reciproc și coordonat acțiunile, inclusiv cu Armata germană, comandată de Mackensen. Paza comunicațiilor militare și a căilor ferate a fost realizată în special de subunitățile din regimentele de marș. Comandanții au cooperat judicios cu organele administrației de stat pentru prevenirea furturilor, au ajutat la instalarea noilor prefecți aprobați de conducerea de stat a României.

 


Note:
Fond M.Ap.N., dosar 2, f. 2; vezi și lucrarea în manuscris General maior Oprea Nicolae, lt. colonel Iosig Varga, 1895-1995, 100 de ani de serviciu credincios în slujba patriei, Tg. Mureș, 1995, p. 145: dosar 104 (în total 173 file) cu referire specială la organizarea învățământului în limba română (moldavă); dosar 82, f. 4-5, dosar 117,  f. 166; dosar 121, f. 1; dosar 128, f. 3, punctul 1, f. 3-4, 53; dosar 129, f. 1, 50, 166, dosar 149, f. 10-130; dosar 253, f. 13-188; dosar 254, f. 1, 26; dosar 258, f. 115-117; dosar 292, f. 25; dosar 316, f. 5, 17, 19, 27, 30-46, 49, 51, 58, dosar 320, f. 29, dosar 321, f. 13-14; fond D.1 Cv., dosar 1A, vol. 4/1926, f. 342; dosar 84, f. 9, 92, 101, 289; dosar F.N./1924, f. 87; vezi și manuscrisul 100 de ani de serviciu credincios, f. 483.
Constantin Kirițescu, Războiul pentru reîntregirea României, 1916-1919, Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1989, p. 248.
Constantin Kirițescu, Istoria războiului de reîntregire a României, 1916-1919, Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1989, p. 250, p. 253.

 

cap de pagina

Unirea Basarabiei cu Țara mamă, România, la 27 martie/9 aprilie 1918! Primul Război Mondial a ridicat în fața poporului român probleme de mare însemnătate pentru soarta națiunii. Tocmai de aceea, lupta pentru unitate națională a intrat în faza finală, angrenând toate forțele sociale și politice, atât din vechea Românie, cât și din provinciile românești subjugate, imprimând războiului purtat de România un profund caracter național. Manifestațiile și demonstrațiile populare în sprijinul înfăptuirii dezideratului unității național-statale, organizate în tot cursul războiului, zecile de mii de voluntari de peste hotare, înrolați în lupta pentru cauza întregirii țării, sunt numai câteva fapte care dădeau glas voinței de unitate statală a întregii națiuni române.

Acțiunile militare desfășurate de trupele româneîn spațiul dintre Prut și Nistru în apărarea Unirii În acest studiu, vom prezenta pe scurt acțiunile militare desfășurate pentru apărarea Unirii Basarabiei cu România. Trupele române au intrat în acest teritoriu dintotdeauna românesc la cererea reprezentanților Sfatului Țării aleși în mod democratic, reprezentând toate naționalitățile, compoziția demografică a populației care într-o majoritate dominantă era românească.

 



COPYRIGHT:
este autorizată orice reproducere, fără a percepe taxe, cu condiţia indicării cu exactitate a numărului și a datei apariţiei publicaţiei.
OPINIILE ŞI PĂRERILE
exprimate în articolele publicate sub semnătura autorilor au caracter strict personal și nu angajează în vreun fel răspunderea EDITORULUI sau a REDACŢIEI.
Web design ltc Ion Papaleț