Nr. 36 din 27 iunie 2016
GALERIA FOTO A "CURIERULUI ARMATEI"

Publicaţie bilunară editată de comandamentul Brigăzii 1 Mecanizate "Argedava"

Așa ne păstrăm tradițiile

Căpitanul Sadoveanu și Marele Cartier General

Ionel BOSTAN

atorăm aflarea mai multor amănunte din traseul vieții de militar, parcurs de marele nostru scriitor, Mihail Sadoveanu, unor împătimiți cercetători ai arhivelor de profil. Rândurile de față nu ar fi fost posibile fără consultarea contribuției semnate Gh. Diaconescu, la constituirea unui impresionant volum de studii și comunicări, circumscrise temei „Arhivistica militară românească în slujba istoriografiei naționale”.

 

Respectiva lucrare a fost dedicată Zilei Arhivelor Militare și Aniversării a 90 de ani de la înființarea Centrului de Studii și Păstrare a Arhivelor Militare Istorice – Pitești (ediția 2010). Ulterior, a fost publicată la Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, sub îngrijirea lui Marius Olteanu (prim-coordonator). Spicuind doar câteva lucruri din cele ce reține Gh. Diaconescu în demersul amintit (Locotenentul Mihail Sadoveanu - corespondent de război, pp.507-512), să spunem, mai întâi, că, cel căruia mai târziu avea să i se spun㠄Ceahlăul literaturii române” a fost încorporat la 1 ianuarie 1902, în cadrul Regimentului 16 Dorobanți, din Suceava, Compania a 2-a Jandarmi pedeștri.
La data de 22 aprilie 1902, a fost avansat la gradul de fruntaș, fiind de altfel numit să instruiască recruții, apoi, la 1 mai 1902, la gradul de caporal. La 16 noiembrie, același an, devine sergent. După un an de stagiu militar, a fost desconcentrat (1 ianuarie 1903), cu gradul de sublocotenent de rezervă, iar, în urma unor concentrări multiple, la data de 10 mai 1913, a fost avansat la gradul de locotenent – fiind luat în evidență la Regimentul 15 Infanterie „Răsboieni” (Piatra Neamț). În foaia matricolă se consemnează faptul c㠄A făcut campania din Bulgaria cu Regimentul 15 Răsboieni, de la 23 iunie 1913, ord. zi. nr. 4, până la 31 august 1913, ord. zi nr. 38”.
La izbucnirea Primului Război Mondial, în anul 1914, au fost făcute mari concentrări de rezerviști, prelungite până în toamna acelui an. La împlinirea termenului de 30 de zile de instrucție, prevăzut în ordinul de chemare, concentrații din fiecare contingent erau lăsați la vatră, până la noi ordine. Potrivit înscrisurilor cercetate de Gh. Diaconescu, printre aceștia s-a aflat și locotenentul Mihail Sadoveanu din Regimentul 15 Infanterie „Răsboieni”. Din 1915, concentrările au devenit tot mai masive și de mai lungă durată, locotenentul Mihail Sadoveanu fiind chemat și el din nou sub arme (16 ianuarie 1915), la Regimentul 16 Infanterie, Suceava. Acum, fiind locotenent cu vechime și în curs de avansare, a primit comanda unei companii din Batalionul 3 Infanterie.
Ceva mai târziu (15 august 1916), odată cu intrarea României în război, locotenentul Mihail Sadoveanu a lucrat la Cenzură, la București, până în decembrie, când a fost chemat la Regimentul 16 Infanterie, Suceava, de unde urma să plece pe front. Un alt ordin, însă, l-a trimis la Marele Cartier General care se afla la Bârlad. Deși tânăr, locotenentul Mihail Sadoveanu a fost însărcinat să conducă - între 1917 și 1918 – ziarul intitulat „România - organ al apărării naționale”, scris și tipărit pentru „a ridica moralul soldaților și al populației civile, căutând a risipi infiltrațiile veninoase ale spionilor și colportorilor de știri false”, a răspândi „ideea biruinței noastre”, „combaterea propagandei germane” etc. Însărcinarea se justifica prin activitatea sa de publicist de până atunci, scriind povestiri în care erau prezentate problemele militarilor, dar și pentru faptul că, în septembrie 1916, la București, Sadoveanu scosese, împreună cu N. Iorga, I. Minulescu, O. Goga și Onisifor Ghibu – „Gazeta ostașilor”. Evident, a primit buget apreciabil pentru plata colaboratorilor– mulți dintre ei scriitori consacrați -și a prestației tipografice (Tipografia „Versuri și proz㔠de pe str. Ștefan cel Mare, nr. 20 din Iași). Tirajul zilnic era de 20.000 de exemplare, majoritatea articolelor publicate fiind inspirate direct din realitatea frontului. Redacția ziarului fusese stabilită la Iași, pe str. Lăpușneanu nr. 83, de prea puține ori Sadoveanu permițându-și câte o permisie să plece la Fălticeni. La data de 1 aprilie 1917, locotenentul Mihail Sadoveanu a fost avansat la gradul de căpitan.
Pe lângă analiza de amploare făcută războiului, în general, Mihail Sadoveanu prezenta în articolele sale, situația militarilor români căzuți prizonieri, faptele de eroism de la Mărăști, Mărășești, Răzoare sau Oituz. Îi erau extrem de utile frecventele deplasări făcute cu automobilul pe linia frontului, dar și în zonele unde unitățile erau retrase pentru refacerea efectivelor, vizitele la spitalele de campanie și discuțiile cu militarii. Însă, aceleași înscrisuri cercetate de Gh. Diaconescu, confirmă că, la 23 martie 1918, ziarul „România - organ al apărării naționale” și-a încetat apariția (la Iași), încheindu-și misiunea și căpitanul Mihail Sadoveanu (la 31 mai 1918).
Deși mandatul editorului militar Sadoveanu se desfășurase în cele mai bune condiții, anumite intrigi și uneltiri au făcut ca presa să-l atace, atât pe acesta, cât și pe colaboratorii săi, ofițeri din Marele Cartier General - care sprijiniseră finanțarea ziarului. Din acest motiv, conducerea armatei a ordonat o anchetă severă care să stabilească adevărul. Din fericire, finalul nu avea să aducă surprize neplăcute, pentru că Raportul nr. 4531/7 martie 1918, al colonelului intendent Marin Ionescu, înaintat serviciului Intendenței al Marelui Cartier General, concluziona că: „Mihail Sadoveanu s-a achitat în mod ireproșabil de sarcinile primite, conducând publicația în spiritul unei perfecte ordini financiare și administrative”. Un alt raport, de la categoria „Strict Secret”, întocmit de G-ral Div. (intendent) Zaharia, înaintat către G-ral CA Constantin Prezan, întărea constatările, relevând că: „administrația ziarului a fost condusă cu perfectă cinste (…)”.

cap de pagina

Oameni și pasiuni Ideea acestui material a pornit de la cele câteva căști militare pe care le-am observat expuse pe un raft în biroul locotenent-colonelului Adrian Negoiță, șeful instrucției și educației din Baza de Instruire pentru Vânători de Munte „Bucegi”. L-am întrebat despre ele și mi-a răspuns că este o veche pasiune a sa de a colecționa căști militare și că, în total, până în prezent, deține 58 de exemplare. Așa am aflat că, de curând, s-au împlinit 100 de ani de la apariția primei căști militare moderne. L-am rugat să ne povestească despre colecția sa și să ne împărtă șească și câteva lucruri despre apariția acestui articol nelipsit, de-a lungul vremii, din echipamentul de instrucție al oricărui militar.

Căpitanul Sadoveanu și Marele Cartier General Datorăm aflarea mai multor amănunte din traseul vieții de militar, parcurs de marele nostru scriitor, Mihail Sadoveanu, unor împătimiți cercetători ai arhivelor de profil. Rândurile de față nu ar fi fost posibile fără consultarea contribuției semnate Gh. Diaconescu, la constituirea unui impresionant volum de studii și comunicări, circumscrise temei „Arhivistica militară românească în slujba istoriografiei naționale”.

Artiști printre noi Se spune că actul creației este o formă de meditație. Este un moment în care te lași posedat de propriul suflet și invers, așa cum se întâmplă în restul timpului! De la articolele de îmbrăcăminte ale păpușilor din vremea copilăriei și până la ceea ce fac acum, pot spune că nu a trecut nici o zi fără s㠄meșteresc” ceva, fie și mental. Dependența de acest hobby m-a inspirat să pun în ranița pentru misiunea din Afganistan două perforatoare și câteva coli din carton, sperând că voi avea, din când în când, răgaz pentru a face flori; și spun inspirație, pentru că nu a durat mult și conducerea batalionului mi-a solicitat 22 de mărțișoare, întrucât Martie bătea la ușă….

 


 


COPYRIGHT:
este autorizată orice reproducere, fără a percepe taxe, cu condiţia indicării cu exactitate a numărului și a datei apariţiei publicaţiei.
OPINIILE ŞI PĂRERILE
exprimate în articolele publicate sub semnătura autorilor au caracter strict personal și nu angajează în vreun fel răspunderea EDITORULUI sau a REDACŢIEI.
Web design ltc Ion Papaleț