Nr. 40 din 31 august 2018
GALERIA FOTO A "CURIERULUI ARMATEI"

Publicaţie bilunară editată de Statul Major al Forţelor Terestre

Lumea azi

 

Jurnal de misiune

Căpitan Florin JIANU, Foto:Iulian CADULENCU

ulie,29. Seara trecută, când soarele se ascundea dupămunți, un avion a adus în Afganistan dulcele grai ardelenesc.Pe pista bazei militare din Kandahar au sosit primii „Șoimi ai Carpaților”, bistrițenii pe care îi așteptam cu atâta nerăbdare,pentru că zecile de bărbați cu accentul lui Ilarion Ciobanu ne dau semnalul că începem să terminăm misiunea.

29 iulie. Seara trecută, când soarele se ascundea după munți, un avion a adus în Afganistan dulcele grai ardelenesc.
Pe pista bazei militare din Kandahar au sosit primii „Șoimi ai Car paților”, bistrițenii pe care îi așteptam cu atâta nerăbdare, pentru că zecile de bărbați cu accentul lui Ilarion Ciobanu ne dau semnalul că începem să terminăm misiunea. În câteva ore mă îmbrățișam deja cu foști colegi de academie, cu oameni cu care am trăit anii frumoși de studenție militară în Sibiu. Anii ce au trecut. Nu ne-au schimbat aproape deloc, doar că vorbim acum și despre copiii noștri! Cu căpitanul Șoptea, cred că după terminarea Academiei m-am văzut doar în Afganistan. I-am zis în seara aceasta că zilele vor zbura incredibil. Îmi este prea drag însă pentru a nu-i spune că dorul nu pierde nici o bătălie în Afganistan. Când am plecat, târziu, spre campul românesc, am simțit printre băieții mei adierea frumoasă a augustului de care ne mai despart două zile, a augustului ce părea în ianuarie că va veni peste o eternitate.
Pe la prânz, primii „lei” din compania mea au ajuns acasă. Viorel Băduleanu mi-a trimis o fotografie. În fața casei lui, înconjurat de flori, de cele două fete și de mama lor, mi-a părut mai tânăr decât ieri. În ochii lui nu am mai văzut nici o urmă a Afganistanului. Mi-a lăsat și un mesaj: „Dacă raiul este pe Pământ, eu am ajuns în rai!” Am privit raiul lui Viorel minute multe. Și m-am bucurat pentru el!
31 iulie. Înainte ca soarele să trimită săgețile lui de foc asupra bazei, pe platoul din spatele capelei au fost avansați mai mulți militari. Printre ei și doi sublocotenenți din Compania „Lions”, Sebastian Dinu și Ștefan Andrei. De azi, din punctul de comandă, „praetorienii” vor fi conduși de căpitanul Chiriac, iar „tigrii” ce ne salută la fiecare ieșire din
bază, de maiorul Fica. Sunt sigur că anii mulți de carieră militară ce stau să vină nu le vor șterge din amintire ziua aceasta.
De azi, în baza noastră sunt multe body-team-uri. Rar vezi un „vultur al Carpaților” fără să aibă un „șoim” lângă el. Peste câteva zile vom începe misiunile în comun, iar comandanții noștri de plutoane le vor preda drumurile de praf și de piatră, prieteniile de neînțeles poate cu afganii ce îmbracă haină militară, temerile și locurile care oferă o oarecare siguranță. Și micii lideri de la Bistrița sunt majoritatea la prima misiune, dar simt în privirile lor că vor continua munca fantastică a băieților noștri. Seara, în unele camere, Ardealul s-a făcut simțit din nou, prin mâncarea de acasă, ce ne-a adus un pic și mai aproape de România.
1 august. Azi, Călinuțul meu a împlinit doi ani. Iar eu m-am gândit toată ziua că un sfert din zilele lui am fost departe
de el și l-am văzut crescând pe display-ul acestui telefon pe care de șase luni îmi scriu și jurnalul. Călin are mai mulți
dinți, spune multe cuvinte, zâmbește mai mereu, mă caută în toate telefoanele din Câmpulung și de câteva zile încearcă să mă sărute prin telefon. Mi-am făcut azi o promisiune pe care nu știu sigur dacă o să o pot respecta: nu voi mai pierde niciodată atâtea zile din viața copiilor mei!
Este încă foarte cald în Afganistan, deși gradele au coborât sub 40. Este agitație în bază, „șoimii” ar vrea să cunoască totul repede, sunt peste tot, în fața monitoarelor, pe mașinile de luptă, în sălile de ședințe. În seara aceasta, porțile campului s-au deschis, iar mașinile de luptă ce au ieșit duceau în noaptea sinistră ce se lăsa asupra Kandaharului plutoanele lui Alex Botoșer și Alex Găitan. Amândoi și-au sărbătorit ziua de naștere azi. Pe sublocotenentul de la „Pantere” l-a așteptat încă din noaptea trecută logodnica lui, Deniz, pe un scaun din punctul de comandă, urmărindu-i pe monitoare fiecare mișcare, pentru a fi prima care îi spune, la întoarcere, „La mulți ani!”, iar „leul” meu a zâmbit alături de tot plutonul după-amiază, la terasa noastră din camp. Din alt punct de comandă, locotenentul Gherman, născut și el tot într-o zi de 1 august, monitoriza patrulele celor doi sărbătoriți. Am încheiat ziua privind pe displayul telefonului marea din ochii lui Călin!
2 august. De azi, în fiecare patrulă este un pic din frumosul nostru Ardeal. Și va fi din ce în ce mai mult, cu cât mai des avioane vor duce oameni peste mări și țări, în orășelul de munte din Muscel și vor aduce aici bărbați din Bistrița, cu șoimul pe emblemele de pe mânecile vestoanelor. Sunt neliniștit, dar sper ca amestecul acesta de oameni care sunt la ultimele misiuni cu alții care descoperă Afganistanul să fie condimentat cu multă, multă atenție. Am încredere în comandanții de plutoane de la „lei” și de la „pantere”, ei au fost sufletul misiunii noastre. Îi simt obosiți și încerc des să îi determin să-și folosească la maximum ultimele resurse. Ei sunt cei mai puternici români din țara de praf și de piatră!
Seara m-a adus iar în fața telefonului. David mi-a spus că părinții unui copil de la bloc au venit acasă dintr-o țară străină fără să îl anunțe, în timp ce ei se jucau afară. Și el a fost martorul frumoasei revederi. Mi-a spus că i-ar plăcea să vin și eu așa, neanunțat și mai devreme de septembrie. Apoi a zis că a udat cu lacrimi telefonul mamei și că poate îl va certa, că plânge de dor, dar că o doamnă profesoară din tabăra de engleză i-a spus că este normal să plângă și băieții, pentru că lacrimile „te descarcă”. Mi-a mai spus că, dacă aș fi acasă, m-ar îmbrățișa o jumătate de oră, că a ajuns la pagina cu „Vis” din cartea-calendar cu poezii ale lui Eminescu și că mai sunt totuși multe pagini de dat, multe poeme de citit. Mi-am dat seama în seara aceasta că profesoara din tabăra de engleză avea dreptate. De mâine continuăm misiunile, cu din ce în ce mai mulți „șoimi” printre noi!

 

cap de pagina

Jurnal de misiuneIulie,29.Seara trecută, când soarele se ascundea după munți, un avion a adus în Afganistan ducele grai ardelenesc.
Pe pista bazei militare din Kandahar au sosit primii „Șoimi ai Carpaților”, bistrițenii pe care îi așteptam cu atâta nerăbdare, pentru că zecile de bărbați cu accentul lui Ilarion Ciobanu ne dau semnalul că începem să terminăm misiunea.

Excelență în educațieMinistrul Mihai Fifor s-a întâlnit cu șefii de promoție de la colegiile militare naționale. Cei cinci elevi care au fost șefi de promoție ai colegiilor militare naționale, promoția intitulat㠄Centenarul Marii Uniri”, au fost felicitați pe 30 iulie, de către ministrul Apărării Naționale, Mihai Fifor, în cadrul unei ceremoniicare a avut loc la sediul M.Ap.N.

 



COPYRIGHT:
este autorizată orice reproducere, fără a percepe taxe, cu condiţia indicării cu exactitate a numărului și a datei apariţiei publicaţiei.
OPINIILE ŞI PĂRERILE
exprimate în articolele publicate sub semnătura autorilor au caracter strict personal și nu angajează în vreun fel răspunderea EDITORULUI sau a REDACŢIEI.
Web design ltc Ion Papaleț