Nr. 41 din 12 mai 2019
GALERIA FOTO A "CURIERULUI ARMATEI"

Publicaţie bilunară editată de Statul Major al Forţelor Terestre

Din viața de zi cu zi

Afganistan

O altfel de misiune


Locotenent Mirela CĂPÎLNEAN
Foto:Plutonier-major Dan VEREȘ

fganistan. Noi, infanteriștii gălățeni am trecut de primele două luni de misiune, ei, locuitorii Provinciei Kandahar, tocmai ce au sărbătorit trecerea în Noul An.


Afară este o zi frumoasă de primăvară, prea călduroasă după o perioadă lungă de ploi și vreme mohorâtă. De această dată vrem să îi vedem pe militarii Companiei 1 „Panther” în teren, așa că ne alăturăm și noi Plutonului 4 „Panther” și pornim la drum spre satul Sakey Kalay. Am aflat de la pregătirea misiunii că acolo vom desfășura o misiune de tip KLE (angajare a liderilor locali) în scopul creșterii încrederii acestora în Poliția Afgană și Forțele de Coaliție.
În parcul cu tehnică militară este mult zgomot. „Panterele” își pregătesc mașinile, își verifică echipamentele și pun la punct ultimele detalii. Întrucât fiecare misiune este o nouă provocare, îl avem alături de noi și pe specialistul CIMIC al batalionului, locotenentul Ionuț Hanu, care este axat pe relația cu populația și va contribui la succesul misiunii de angajare a liderilor locali. Înainte de plecare, preotul batalionului, maiorul Paul Zaharia, se alătură militarilor pentru a-i binecuvânta și a face o mică rugăciune în speranța că totul va fi bine. Le facem și noi o fotografie de grup și pornim la drum.
De îndată ce părăsești Baza Militară Kandahar, tot ceea ce vezi cu ochii te-ar putea conduce la ideea că te-ai întors în timp, la mijlocul secolului al XVI-lea. Într-un loc presărat de pericole, într-o țară aflată în mijlocul unui conflict parcă uitat de timpuri. Tot ceea ce te înconjoară este diferit fiind limpede că progresul pe care îl cunoști nu-l vei regăsi aici, chiar dacă există și elemente ale civili­zației contemporane (radio, motociclete, mașini, telefoane mobile).
La prima vedere, pe timpul deplasării, în echipajul în care ne aflăm este liniște. Nimeni nu vorbește. Militarii nu par cu nimic surprinși, probabil că zecile de misiuni desfășurate deja nu îi mai surprind cu nimic. Cu toții sunt foarte atenți și serioși și îți dau impresia că știu pe de rost drumurile, satele și probabil cunosc și locuitorii. Dar, cu cât ne apropiem, fiecare militar îmi zice ce urmează să ză­rim, unde o să vedem copii ieșind în fața noastră sau locuitorii muncind la câmp. Le-am ascultat poveștile. Un militar îmi spune: ,,Cum poți uita un copil care vede în tine o speranță și stă cât e ziua de lungă așteptând la marginea satului mașinile militarilor, poate va primi ceva de mâncare sau de băut? Ei ies în fiecare zi înaintea mașinii ca să primească ceva de la tine. Sunt nelipsiți”.
Înainte de a ajunge la destinație facem o oprire la cel mai apropiat sediu al poliției afgane. „Întodeauna ne desfășurăm misiunile împreună cu reprezentanții poliției afgane, mai ales astăzi când avem de discutat cu elderul satului, o persoană importantă”, ne spune un comandant de grupă.
Elderul, pe înțelesul tuturor, înțeleptul satului, este cel care se bucură de respect din partea populației afgane și reprezintă unul dintre cele mai influente persoane, un puternic vector de promovare a comportamentelor în satul Sakey Kalay. La întânirea cu militarii români și poliția afgană, acesta va reprezenta locuitorii satului și va purta discuții referitoare la problemele pe care le întâmpină sătenii.
Oprim mașinile și ne pregătim locul în care vom rămâne dispuși pentru KLE. Mecanicii-conductori își așază mașinile strategic, top-coverii își fixează sectoarele de tragere, comandanții de echipaje transmit militarilor numeroase comenzi. Auzim în stație multe rapoarte printre care și cel că putem debarca pentru că dispozitivul este în siguranță.
Găsim aici oameni săraci care își duc cu greu traiul de pe-o zi pe alta, fără a avea prea mul­te bucurii și copii pentru care școala reprezintă doar un cort aflat la marginea satului, unde, din când în când, cineva le povestește ceva, trăind fără curent electric sau alte facilități.
Înainte de toate, comandantul de pluton, sublocotenent Daniel Octavian Poenaru, face cunoștiință cu elderul satului pe care îl întâlnește pentru prima dată. Acesta se bucură să ne vadă acolo. Timp de câteva zeci de minute cu toții discută despre problemele stringente ale localnicilor, poduri rupte și drumuri inaccesibile în urma ploilor torențiale, nevoi de pături și haine pentru copii. Îngrijorarea cauzată de pericole, cât și speranța într-un viitor mai bun pentru ei și copiii lor sunt subiecte sensibile despre care liderii afgani vorbesc deseori în prezența militarilor români. „Mi-aș dori să îi pot ajuta mai mult pe oamenii săraci din sat. Vă voi sprijini să mențineți securitatea în zonă și nu vreau să uitați că vă puteți baza pe mine oricând”, ne mărturisește elderul satului.
Așa s-a și întâmplat. Din mână în mână, militarii Plutonului 4 „Panther” înmânează diferite hăinuțe și jucării reprezentanților poliției afgane, iar aceștia la rândul lor, semenilor lor. În câteva minute, copiii primesc și dulciuri, caiete și pixuri, toate râvnite de mult timp. Bucuria și emoțiile resimțite de copiii din sat nu se pot descrie în cuvinte, însă câteva fotografii surprinse la fața locului ne arată zâmbetele acestora.
Un sentiment de mulțumire umple și sufletele militarilor români. Comandantul Plutonului 4 „Panther”, sublocotenentul Daniel Octavian Poenarui ne mărturisește, „Este pentru prima dată când particip la o misiune în comun cu structura CIMIC și împreună am încercat să întărim relația Forțelor Naționale de Securitate și Apărare Afgane cu comunitatea locală. Cred că această acțiune s-a bucurat de aspecte pozitive, fiind bine văzută, atât de localnici, cât și de Poliția Națională Afgană.”
De asemenea, plutonierul Victor Chitaru ne precizează: „Copiii au fost foarte bucuroși pentru că au primit haine. Toți aveau mare nevoie de ele. Am făcut un lucru bun ajutându-i și m-am bucurat și eu odată cu ei.” De fiecare da­tă când trece prin acest sat, Victor este cel care are grijă să le ofere o sticlă cu apă și să îi învețe cum să se spele pe mâini.
„După toate acestea, afganii ne-au invitat la o masă tradițională. O pătură a fost așezată la marginea satului, am mâncat cu toții și am băut ceai. Ni s-a promis de mult că vom fi invitați la masă. Este un semn de ospitalitate și înseamnă că suntem apreciați pentru ceea ce facem, iar ei vor să ne răsplătească într-un fel sau altul,” ne precizează plutonierul-major Edmond Gafton, locțiitorul comandantului de pluton. După patru misiuni în Afganistan, acesta știe foarte bine cât de importante sunt pentru ei respectul, cultura și obiceiurile.
Nimic nu e surprinzător într-o țară aflată în mijlocul unui conflict armat când sunt înconjurați de un conflict care nu le aparține și pe care, cu siguranță, nu îl doresc. Viața e atât de grea încât, de la tristețea produsă de pierderi, la bucuria primirii chiar și a unei simple jucării de către un copil, nu este decât un pas, iar toate vin natural și sunt tratate ca lucruri obișnuite.
„Prin misiunile de tip KLE - Key Leader Engagement, realizate de către militarii specialiști CIMIC - Cooperare civili-militari, intrăm în contact cu liderii locali ai comunităților afgane și cu realitățile vieții cotidiene a populației locale astfel încât să aflăm problemele cu care aceștia se confruntă și, în funcție de priorități, să îi ajutăm în rezolvarea acestora. Consider că succesul unei astfel de misiuni depinde în principal de modul de abordare a misiunii și de atitudinea generală a militarilor față de cei cu care intrăm în contact. Este imperios necesar ca această atitudine să denote respect, pentru a crea premisele unei colaborări reale cu aceștia, în vederea asigurării unui mediu de securitate cât mai stabil. Personal, apreciez faptul că acest lucru este foarte bine pus în practică de către militarii noștri”, ne precizează locotenentul Ionuț Hanu, ofițerul CIMIC al batalionului.
Misiunea s-a încheiat. Îmbarcăm și ne întoarcem în bază. Avem sentimentul misiunii îndeplinite și ne bucurăm să știm că am putut aduce un strop de fericire pe fețele copiilor, un pic de liniște în sufletul localnicilor, măcar pentru câteva ceasuri.
În Afganistan, pentru câștigarea încrederii populației locale se fac eforturi mari, se construiește zi de zi, prin executarea de misiuni în mijlocul localnicilor și prin atitudinea pozitivă a infanteriștilor gălățeni.

cap de pagina

Ziua NATO în Baza Militară KandaharDuminică, 7 aprilie a.c., în campul Elementului Național de Sprijin din Baza Militară Kandahar, militarii ro­mâni au sărbătorit Ziua Alianței Nord Atlantice împreună cu aliații. Au fost prezenți la ceremonia organizată cu această ocazie, militari români ai tuturor structurilor militare dislocate în Provincia Kandahar, aparținând Batalionului 300 Protecția Forței „Sfântul Andrei”, Elementului Național de Sprijin, Detașamentului de Poliție Militară, Echipei de consilieri TAAC-South (Train, Advise, Assist Command South) și Echipei de consilieri mentenanță Forțe Aeriene.

Gânduri la început de misiuneTeatrul de operații Afganistan. Un loc în care timpul trece mult prea repede, încât nu știi când este luni sau duminică, un loc în care viața este mai prețioasă ca oricând. Într-o țară săracă, lovită de foamete și conflicte, oamenii au învățat să nu se dea bătuți.
În Afganistan, îi regăsim pe militarii Batalionului 300 Protecția Forței „Sfântul Andrei”, ajunși de curând în Baza Militară Kandahar.

 


 


COPYRIGHT:
este autorizată orice reproducere, fără a percepe taxe, cu condiția indicării cu exactitate a numărului și a datei apariției publicației.
OPINIILE ȘI PĂRERILE
exprimate în articolele publicate sub semnătura autorilor au caracter strict personal și nu angajează în vreun fel răspunderea EDITORULUI sau a REDACŢIEI.
Web design ltc Ion Papaleț