Nr. 40 din 31 august 2018
GALERIA FOTO A "CURIERULUI ARMATEI"

Publicație bilunară editată de Statul Major al Forţelor Terestre

Eveniment

 

„Vulturii Carpaților”, pe urmele lui Allexandrru Macedon

Locotenent Crinu ȘINCARI

Baza Militară Aeriană Kandahar activitatea este perpetuă. Militarii se rotesc în patrule, se pregătesc pentru o nouă misiune sau se află la odihnă. Este, astfel, un cerc în care ne rotim în ritm alert și în care fiecare dintre noi are un rol important.
Nu se pune problema să nu executăm zilnic sarcinile specifice misiunilor pe care le avem de îndeplinit conform planificării, la aceeași intensitate ca în primele zile de la preluarea ariei de responsabilitate în cadrul efortului comun NATO „Resolute Support”, chiar dacă temperaturile
ating 45-47 de grade Celsius..

Ora locală 03:00. De această dată, militarii Plutonului4 „Lion” au primit misiunea de a executa, în parteneriat cu forțe americane și afgane, cercetarea uneia dintre cele mai periculoase arii din sudul provinciei Kandahar, domeniul insurgenților și zonă de trafic a rachetelor și materialelor explozive. Alături de noi este prezent și locțiitorul comandantului de batalion, locotenent-colonelul Cezar Popa. Acesta solicită comandantului de batalion și își planifică ieșirile în arie astfel încât prezența unuia dintre ei să fie periodică în compunerea patrulelor, aspect care dă încredere și mai mare militarilor din subordinea lor.
Militarii verifică armamentul, muniția, materialele,transmisioniștii verifică legăturile radio, se fac ultimele precizări, se dau ordine clare și precise. Totul se desfășoară ca la carte, în ritm alert. Pentru caporalul Ionuț Postoacă, această activitate reprezintă unul din cele mai importante momente din timpul zilei, el precizând: „Îmi verific echipamentul de protecție, muniția, armamentul și aparatura de vedere și ochire pe timp de noapte, împreună cu acumulatorii de rezervă, precum și detectorul de metale care îmi este cel mai mare ajutor când vine vorba de cercetarea terenului din aria de responsabilitate în care acționăm.
Știm sigur când plecăm, dar nu se știe ce poate să apară pe timpul executării misiunii și când ne putem întoarce, tocmai din acest motiv ne pregătim ca pentru o ieșire chiar și de 24 de ore, iar important pentru noi este să avem atâtea intrări în bază câte ieșiri”.De undeva, din noapte, se întrezărește mentorul spiritual din Afganistan, preotul militar al Batalionului de Protecția Forței „Vulturii Carpaților”, părintele Gheorghe Nicolescu, care spune rugăciunea „Tatăl Nostru”, ca de fiecare dată. La rândul lor, în șoaptă, militarii musceleni rostesc binecuvântarea, în timp ce gândul, ca o nălucă, le zboară, probabil, la cei dragi de acasă.
Comandantul de pluton se asigură că militarii au înțeles misiunea, primind răspunsuri scurte și clare la întrebările adresate lor în cadrul rampbriefului, întrucât militarii din subordinea sa au în minte nenumăratele repetiții pe procedurile privind reacția la orice tip de pericol care ar putea să apară în aria de responsabilitate.
Ne îndreptăm spre MRAP-urile aliniate și gata de plecare. Miile de cai putere se pun în mișcare, învăluite de praful drumului. La un moment dat oprim, cercetăm zona și facem joncțiunea cu forțele de securitate afgane. Apoi ajungem într-o zonă parcă des prinsă din altă lume, unde terenul parțial arid se îmbină cu cel preponderent deșertic care, de-a lungul istoriei, a creat probleme în ducerea acțiu nilor de luptă, chiar și marelui Alexandru Macedon, în incursiunea sa războinică. (Alexandru Macedon a construit în această parte a Afganistanului numeroase așezări, unele purtând chiar numele de „Alexandru”. Invadatorii ulteriori și populațiile care s-au perindat prin provincie nu puteau pronunța aceste nume elene cu o prea mare ușurință, denumirile lor fiind schimbate. Un astfel de exemplu este chiar denumirea de „Kandahar”, care în anul 330 Î.H. se numea ,,Alexandria”).
Un teren accidentat, care la cea mai mică neatenție te poate pune la pământ. Se începe verificarea zonei. Pași scurți și apăsați. Se aud prin stație comenzile clare și precise. Legătura radio este vitală. La această oră, vizibilitatea este redusă, dispozitivul de vedere pe timp de noapte făcându-și pe deplin datoria. Se parcurge încet distanța planificată, cu opriri scurte, atunci când ceva pare suspect. Orice dâmb, orice groapă sau o săpătură proaspătă, totul poate ascunde o amenințare de tip Dispozitiv Exploziv Improvizat/DEI.
Indiferent cât de sofisticat este echipamentul și tehnica avută la dispoziție, cel mai important aspect îl reprezintă munca militarului debarcat,care cercetează, cu atenție, toate locațiile suspecte. O astfel de sarcină cere multă răbdare, atenție, antrenament și tratarea cu seriozitate a fiecărui indiciu ce ar putea să ducă la descoperirea lor. Plutonierul Relu Petrescu consideră că acest tip de misiuni sunt foarte solicitante din punct de vedere fizic și psihic, deoarece necesită un efort îndelungat și o concentrare maximă. Am încercat pe timpul pregătirii în țară să aplic anumite metode de pregătire fizică cu implicații psihice, care să-mi ajute colegii să treacă peste cele mai grele momente în misiunile de acest tip, iar aici, în teatrul de operații, sunt mulțumit să văd rezultatele. Suntem într-una din zonele în
care se planifică atacurile asupra forțelor Coaliției și de unde se lansează rachete asupra bazei. Urmărim orice posibilă rută de infiltrare a insurgenților în aria de responsabilitate. Fiecare fărâmă de pământ poate oferi un indiciu și, în orice moment, putem fi angajați cu foc. Nu avem voie să greșim.
Din loc în loc sunt identificate urme ale atacurilor anterioare executate asupra bazei. La un moment dat, patrula se oprește, un militar observă un posibil indice de demascare al unui DEI în vecinătatea unui punct obligatoriu de trecere și transmite informația comandantului de pluton.
Toți militarii știu să acționeze, fiecare având sarcini clare și precise, stabilite cu mult timp înainte, încă din perioada de pregătire din țară. După o cercetare amănunțită a zonei respective, se aude „LIBER!” în stație, moment în care toată patrula trăiește un sentiment de ușurare, însă nu pentru mult timp, deoarece misiunea continuă. La câteva sute de metri depărtare se zărește un sat. Nici o mișcare, liniște deplină. Satul pare părăsit, iar interpretul Abdulah sau ,,Vasile” cum îi spun militarii români, ține să ne amintească: „E Ramadanul, cea mai importantă sărbătoare a noastră”. Pe timpul Ramadanului, localnicii își rezolvă problemele și își desfășoară activitățile preponderent noaptea, de la apus la răsărit. De altfel, cine ar mai putea face ceva, la 42 de grade Celsius, fără apă? Misiunea a continuat cu aceeași atenție, curaj și determinare. După un timp, camarazii au primit ordin de îmbarcare cu direcția bază, casa lor pentru șase luni.
Militarii au ajuns în bază. Totul a fost verificat, raportat, dar mai ales apreciat. După un duș reconfortant și masa de seară, toți s-au îndreptat către camerele lor, unii adormind cu un oftat adânc cauzat de dorul celor de acasă. La sfârșitul misiunii, locțiitorul comandantului, locotenent-colonelul Cezar Popa ne-a transmis: ,,Militarii din patrulă și-au executat misiunea foarte bine, au fost atenți
și responsabili, au dat dovadă de profesionalism și s-au adaptat perfect la situația tactică din teren”.

Cu mintea ageră și atenția distributivă, cu gândul la următoarea mișcare, ca într-un joc de șah, cu capacitatea de previziune folosită la maximum, „Vulturii Carpaților” își fac pe deplin datoria de a menține un climat de securitate stabil în provincia Kandahar.

.

 

cap de pagina

Eveniment „Vulturii Carpaților”, pe urmele lui Allexandrru Macedon În Baza Militară Aeriană Kandahar activitatea este per petuă. Militarii se rotesc în patrule, se pregătesc pentru o nouă misiune sau se află la odihnă. Este, astfel, un cerc în care ne rotim în ritm alert și în care fiecare dintre noi are un rol important. Nu se pune problema să nu executăm zilnic sarcinile spe cifice misiunilor pe care le avem de îndeplinit conform pla nificării, la aceeași intensitate ca în primele zile de la pre luarea ariei de responsabilitate în cadrul efortului comun NATO „Resolute Support”, chiar dacă temperaturile ating 45-47 de grade Celsius..

Repere în cotidian Eroii nu mor niciodată! Peste 330.000 de militari români și-au pierdut via ța în urma Primului Război Mondial, iar aproximativ 76.000 au rămas invalizi. Acestora li se adau gă victimele din rândul populației civile, răpuse de boli, foamete sau executate de trupele de ocu pație.
La 87 de ani de când Regele Carol al II-lea și prim-ministrul Nicolae Iorga au inaugurat Cimitirul Eroilor de la Buzău, pe 13 mai 2018, în anul Cen tenarului Marii Uniri, Primăria Buzău și Divizia 2 Infanterie „Getica” au organizat reinaugurarea celui mai mare cimitir al eroilor din România, unde sunt înhumați aproape 10.000 de eroi din opt țări.

 

 


 


COPYRIGHT:
este autorizată orice reproducere, ăă a percepe taxe, cu condiția indicării cu exactitate a nuărului și a datei apariției publicației.
OPINIILE ȘI PĂRERILE
exprimate în articolele publicate sub semnătura autorilor au caracter strict personal și nu angajeă în vreun feăspunderea EDITORULUI sau a REDACŢIEI.
Web design ltc Ion Papaleț