Nr. 37 din 25 aprilie 2017
GALERIA FOTO A "CURIERULUI ARMATEI"

Publicaţie bilunară editată de comandamentul Brigăzii 1 Mecanizate "Argedava"

În linia întâi


Jurnal de cazarmă: Cronica unei zile de instrucție

Plutonier Cristian ALDESCU

oi, 6 aprilie, a fost ziua în care foștii mei colegi din cadrul Companiei Comunicații și Informatică, alături de militarii Companiei Apărare CBRN și Companiei Sprijin, din cadrul Brigăzii 1 Mecanizate „Argedava”, au executat trageri de luptă cu armamentul din dotare, în Poligonul „Coada Izvorului”. De altfel, o zi obișnuită, planificată și prinsă în Planul cu principalele activități ale unității, dar nu și pentru mine care am vrut să scot în evidență ceva interesant surprins într-un stop-cadru de instrucție, ajutat de noile mele arme non-combat, un reportofon și o cameră foto destul de performantă. Ultimele detalii, ce au caracter de accesorii, explică și de ce am folosit, chiar de la început, sintagma „foștii mei colegi”.

Deși am ajuns la unitate cu 30 de minute înainte de începerea programului, pe coridoarele din pavilionul în care își desfășoară activitatea Compania Comunicații și Informatică, se disting deja voci grăbite și clinchet de căști metalice. Militarii își ridică armamentul și materialele și se pregătesc pentru adunarea dinaintea defluirii, care are loc de obicei pe platoul din fața comandamentului. Parcă îmi vine și mie, încă, să fug la camera de armament pentru a-mi ridica pistolul. Deprinderea formată în ani de zile este mai puternică decât orice rațiune, însă, mai în glumă mai în serios, mă așez cuminte la coada formată de militari la ușa rastelului, curios dacă mă descoperă cineva. „Of, numai de nu ar ploua și azi!”, aud o voce din spate. Mă întorc în fața unei mine îngrijorate, dar cam șugubețe. „Nu de altceva, dar ar fi păcat de aparatul ăla foto că pare scump, domnule plutonier!”, râde cu gura până la urechi caporalul Liviu Cristea, unul dintre veteranii companiei și totodată responsabilul cu buna dispoziție. Râd și eu, râd și ceilalți militari, doar GSC-ului nu îi arde de glume. Are de distribuit întreg armamentul, într-un interval scurt de timp, și ne cam ia la rost. „În 5 minute, cu toate materialele pe platou!”, se aude vocea guturală a locțiitorului comandantului de pluton. „Am înțeles!”, răspund toți și, cu ocazia asta, mă reped și eu să îmi iau ceva impermeabil. Se anunță într-adevăr ploaie și, până la urmă, e „păcat de cameră!”
Însă, în momentul în care lucrurile sunt făcute cu responsabilitate, totul decurge conform planului, indiferent de multe alte variabile, inclusiv de condițiile meteo mai mult sau mai puțin favorabile. Se poate spune că misiunea noastră a început cu o seară înainte, când comandantul subunității ne-a prezentat filmul acțiunii, astfel încât fiecare militar în parte să cunoască posibilele situații cu care se poate confrunta în poligon, locul în care grupa, plutonul sau compania își pune în valoare cunoștințele asimilate în procesul de instruire.

Punct ochit... trofeu garantat!
Pe platou, la ora 08:00, comandantul companiei primește raportul, execută încă o dată inspecția materialelor și ordonă scurt: „Pentru îmbarcare!” Transportul militarilor se realizează cu autobuzul, dar în fiecare camion mai sunt și câțiva militari planton la materiale. Sunt condus și eu către un astfel de autovehicul și, după un scurt instrunctaj pe care mi-l face șoferul: „Atenție, la mine în cabină, pe timpul deplasării, nu se fumează!”, începem defluirea către poligonul în care și ajungem, fără peripeții, după 3 ore.
Aici, fără prea multă zăbavă, sub comanda locțiitorilor comandanților de plutoane, militarii debarcă materialele și muniția și încep pregătirile pentru tragere. Totul se desfășoară în ritm alert, pentru că nu mai erau foarte multe detalii de pus la punct. Coordonarea eficientă și experiența tragerilor de luptă executate anterior au făcut ca activitatea să decurgă în primul rând fără risipă de timp.
Comandantul Companiei Sprijin și totodată conducător al tragerii, căpitan Ovidiu Căpraru, înconjurat de șefii sectoarelor de tragere, trasează ultimele sarcini înaintea începerii ședințelor. După ce aceștia și-au însușit misiunile, reușesc să îl interpelez pe domnul căpitan: „Ne aflăm azi în poligonul Coada Izvorului pentru executarea ședințelor de tragere cu diferite categorii de armament portativ, pentru confecționarea unei amorse și inițierea unei încărcături de trotil. Scopul principal este familiarizarea militarilor cu executarea focului cu muniție de război asupra diferitelor tipuri de ținte. Dacă la alte activități deficiențele pot fi remediate pe traseu, aici automatismele trebuie formate și fixate cu strictețe. Concentrarea militarilor trebuie să fie ridicată, întrucât erorile ce pot apărea la o astfel de activitate pot avea urmări grave sau deosebit de grave. Fiecare militar, începând de la observator, trăgător și până la șeful sectorului de tragere, trebuie să își îndeplinească misiunile cu responsabilitate, pentru a putea finaliza cu succes un nou ciclu de instrucție.”
Fiecare cuvânt rostit denotă profesionalismul comandantului obișnuit atât cu liniștea biroului în care întocmește sau aprobă planuri de instruire, cât și cu praful, ploaia sau noroiul terenului de instrucție în care coordonează activități ca cea de astăzi. Vorbind despre instrucție, nu pot să nu menționez că domnul căpitan, în afara faptului că este un excelent organizator, este și unul dintre cei mai buni trăgători cu pușca mitralieră din câți cunosc. Îmi amintesc și acum cu plăcere de un moment petrecut în urmă cu ceva ani, când am fost foarte aproape de a mă întoarce efectiv în șosete, pe jos, dintr-un poligon, ca urmare a unui pariu amical în care era implicat și domnul căpitan, în calitate de simplu trăgător. Pentru că ținta, aflată undeva între 200-250 de metri, se confunda oarecum cu vegetația din planul îndepărtat al poligonului, am hotărât să montăm în fața acesteia o plăcuță metalică cu dimensiunea de 10x10cm, de o culoare evident mai stridentă. Ei bine, niciunul dintre noi nu a crezut că obiectivul va fi atins, însă căpitanul l-a lovit cu 10 din cele 11 cartușe alocate fiecărui trăgător. De altfel, acum plăcuța respectivă stă drept mărturie a acestui episod, întrucât militarii subunității comandate de domnul căpitan au luat-o, la sfârșitul ședinței de tragere, au înrămat-o și i-au oferit-o cadou, probabil în semn de admirație. Și acum poposește pe unul dintre pereții cancelariei comandantului Companiei Sprijin, ca dovadă clară a măiestriei trăgătorului! Din acel moment, nici eu nu am mai pariat fără să am și a doua pereche de șosete la mine... ca back-up!

 

Ultimele momente de liniște
Între timp, în spatele nostru, subunitățile se pregătesc pentru adunarea dinaintea tragerii, în cadrul căreia comandantul poligonului, maistru militar clasa I Gabriel Mihai, ne face precizările cu privire la regulile și măsurile de siguranță în poligon. Este comandant la „Coada Izvorului” din anul 2002 și a asistat, în acest interval de timp, la nenumărate trageri cu armamentul de infanterie și exerciții tactice cu trageri de luptă până la nivel grupă, neînzestrate cu TAB. Este omul ale cărui fraze încep întotdeauna cu „Vă este interzis să...!”
După ce serviciile și paza poligonului au fost instalate, se trece la executarea tragerii cu aruncătorul de grenade AG-7. Muniția este pregătită! Zarurile au fost aruncate, iar de aici înainte nimic nu mai poate opri forța unei lovituri de AG-7! În dreptul primei direcții de tragere, se distinge clar silueta celui mai experimentat trăgător cu această categorie de armament, plutonier-adjutant Ilie Lungu. Chiar după prima lovitură, se aude un murmur de admirație din partea militarilor aflați în seriile de pe aliniamentul de așteptare. Ținta se mai vede doar parțial, iar după a doua lovitură, dispare cu desăvârșire. E clar, adjutantul și-a demonstrat încă o dată valoarea. De altfel, toată lumea prezentă se aștepta la așa ceva. A instruit multe cicluri de militari în termen și soldați-gradați profesioniști, a participat la misiuni în teatrul de operații din Afganistan, este un militar model, stimat atât de către subordonați, cât și de către superiori. O altă comandă scurtă și carcasele metalice ale machetelor de tanc răsună la impact, loviturile penetrează blindajul și orizontul se umple de fum. Țintele au fost atinse și se poate raporta c㠄Misiunea a fost îndeplinită!”

Un ultim act, cel decisiv!
La scurt timp de la ocuparea pozițiilor în dispozitiv, pistolul mitralieră de calibru 7,62mm și-a susținut recitalul impregnat din plin cu adrenalină. Câmpul de ținte s-a ridicat în fața militarilor la distanțe variate. Zgomotele, deși sunt cunoscute, încă te fac să tresari, iar mirosul prafului de pușcă ars te determină să guști din plin acțiunea. Tensiunea crește și totul parcă se petrece într-o buclă atemporală inundată de o liniște aparte în care îți poți număra bătăile inimii. E momentul lor, al celor care angajează țintele pe direcția lor de tragere. Câmpul e învăluit în fum, în praf și ploaie de gloanțe! Preț de câteva minute, s-a derulat ultimul act, cel decisiv, al unui scenariu de succes. Comenzile au format o armonie perfectă, perfectă pentru țintele care au făcut o ultimă plecăciune spre pământ înainte de lăsarea cortinei! Întregul efort depus pe timpul orelor de instrucție, în procesul de pregătire, s-a văzut prin efectul la ținte! Rolurile s-au sincronizat și, fără retușuri, s-a tras ultima dublă!
Ședința de tragere și-a urmat cursul firesc, fără incidente, până când și ultimul obiectiv a fost doborât. Calificativul final general – FOARTE BINE! Militarii au trecut apoi la strângerea tuburilor, iar șefii PAL au început nelipsitele calcule. În zare, și-au făcut apariția câteva fulgere, iar norii au început să se înghesuie deasupra câmpului de luptă. „Poate să plouă acum!”, mi-am spus și m-am suit în cabina camionului, unde nea șoferul fiersese o cafea neagră din care mi-a turnat și mie o cană. Întunericul se strecura încet pe lângă umbrele din ce în ce mai întinse ale foișoarelor poligonului, semn că se încheiase încă o zi plină pentru subunitățile Brigăzii 1 Mecanizate.

 

cap de pagina

În linia întâi Jurnal de cazarmă: Cronica unei zile de instrucţie Joi, 6 aprilie, a fost ziua în care foştii mei colegi din cadrul Companiei Comunicaţii şi Informatică, alături de militarii Companiei Apărare CBRN şi Companiei Sprijin, din cadrul Brigăzii 1 Mecanizate „Argedava”, au executat trageri de luptă cu armamentul din dotare, în Poligonul „Coada Izvorului”. De altfel, o zi obişnuită, planificată şi prinsă în Planul cu principalele activităţi ale unităţii, dar nu şi pentru mine care am vrut să scot în evidenţă ceva interesant surprins într-un stop-cadru de instrucţie, ajutat de noile mele arme non-combat, un reportofon şi o cameră foto destul de performantă. Ultimele detalii, ce au caracter de accesorii, explică şi de ce am folosit, chiar de la început, sintagma „foştii mei colegi”. .

Eveniment Faţă în faţă cu agenţi chimici de război La sediul Centrului de Cercetare Știinţifică pentru Apărare CBRN şi Ecologie a avut loc joi, 16 martie, o prezentare a capabilităţilor laboratoarelor acestei structuri şi a modului de implicare a specialiştilor în activitatea de reachback (expertiză, suport ştiinţific şi operaţional) în sprijinul NATO, pe linie CBRN.
Programul a cuprins şi un exerciţiu tactic al specialiştilor militari care au demonstrat capabilităţile mobile de sprijin ale Centrului, puse la dispoziţia NATO, prin intermediul grupului JCBRN CoE (Joint Chemical, Biological, Radiological and Nuclear Defence Centre of Excellence).

Repere în cotidian Coeziunea cercetaşilor creionează coordonate rectangulareSubunităţile de cercetare din Brigada 1 Mecanizată „Argedava” au participat, în perioada 27.02 -10.03.2017, la instruirea practică din tabăra de munte, organizată în zona Dihamul militar, din Masivul Bucegi.
Programul zilei de instrucţie s-a desfăşurat pe durata a 10 ore, iar caracterul acesteia a fost de tip „flexibil-integrator”. Instrucţia s-a executat plecând de la simplu la complex, iar gradul de dificultate a temelor şi exerciţiilor, precum şi efortul depus de către militari au crescut progresiv. Nivelul maxim a fost atins, în ultimele două zile de tabără, pe timpul marşului tactic, atunci când au fost parcurşi 60 de kilometri în numai două zile.


 


COPYRIGHT:
este autorizată orice reproducere, fără a percepe taxe, cu condiţia indicării cu exactitate a numărului și a datei apariţiei publicaţiei.
OPINIILE ŞI PĂRERILE
exprimate în articolele publicate sub semnătura autorilor au caracter strict personal și nu angajează în vreun fel răspunderea EDITORULUI sau a REDACŢIEI.
Web design ltc Ion Papaleț